Te iubesc

Te iubesc

Atunci cand spui aceste cuvinte unei femei, ar trebui sa produca inauntru ei o descarcare, nu chimica, ci sufleteasca. Ar trebui s-o spui cu un anume ton, cu un anume accent in asa fel incat sa-i faci inima si sufletul sa se opreasca pentru o clipa si sa ramana agatate pentru a deveni istorie. Istoria voastra! Dar…penru ce este nevoie de acel “te iubesc”? E limpede ca nu pentru a ajunge intre coapsele ei. Nici pentru a-i face copii. Nici pentru ca e “potrivit” cumva cu momentul. Atunci pentru ce? Cred, desi nu am experienta deloc in acest domeniu, ca istoria acelui moment te va tine legat de destinatarul acelui “te iubesc” in cele mai grele si dificile momente, precum si in cele mai romantice si pasionale nopti. Iti vei aminti ce au reprezentat. De ce le-ai spus. Ce ai simtit. Si le vei retrai, din nou, si din nou, si din nou…pana cand moartea va sterge acel “te iubesc”. Oare? Hmm…nu prea! Unul dintre voi va supravietui si-si va aminti despre acel “te iubesc”, umplandu-si inima cu lacrimile fierbinti ale sufletului ramas in urma. Pana cand moartea o va ajunge si pe ea si va sterge acel “te iubesc” in mod definitiv dintre ei. Oare? Hmm…nu prea! Sunt sigur ca un nepot isi va aminti de caldura ochilor lor cand se priveau. Sau un simplu strain ii va spune iubitei lui: “Am vazut doi batrani tinandu-se de mana in parc si…parca le-am vazut iubirea” Nepotul si strainul vor muri si odata cu ei povestea acelui “te iubesc” atat de profund va muri odata cu ei, nu? Nu puteti fi atat de prosti incat sa credeti asta, nu?

Daca in sufletele voastre stiti ca odata ce un sentiment este exteriorizat atat de rafinat si sincer incat transcede timpurilor chiar daca este un simplu “te iubesc” spus de un simplu barbat catre o simpla femeie, cum ramane cu: “te iubesc, romania”?

Cum poti iubi o tara intreaga? Cum poti iubi o natiune, un popor, fara sa-i spui vreodata “te iubesc”?! Cum anume determini ce iubesti la o tara? “Imi iubesc patria” – zice el. “Sa mori tu?” – zic eu. Circa 60% dintre cei care populeaza astazi acest meleag nu stiu sa faca diferenta dintre PATRIE si TARA! Tu stii? Hai, zi repede care e diferenta? Ambele contin o definire ca teritoriu, dar numai una ca mediu. Uneia ii apartii indisolubil, alteia ii poti deveni amant.

Cum poti sa-ti iubesti patria? Cei despre care se spune ca au iubit-o au ramas in memoria colectiva ca simboluri, precum cei doi batrani cu al lor “te iubesc”, pentru ca au murit pentru ea, au aparat-o, si-au sacrificat copiii, averile, parintii, libertatea si, toate acestea, de buna voie. La vremea lor mai toti au fost ignorati. Cei mai multi sunt anonimi asa cum sunt mii de iubiri profunde si devastatoare care nu ajung vreodata in memoria colectiva. Asta pentru ca acel “te iubesc” este atat de firav, atat de pur si are nevoie de intimitatea sufletului ca de un cocon, incat orice glasuire demagogica tinde sa-l sparga in mii de bucati. Este si trebuie sa fie ceva romantic intre tine si patria ta, asa cum este intre tine si sufletul tau pereche. Spunem prea des si prea vulgar “te iubesc” in acesti ani. O spunem pentru ca vrem sa iubim, nu pentru ca iubim. O spunem pentru ca avem nevoie de iubire mai presus de pofte. Chiar daca uneori ne dam seama de asta doar la dusurile…reci.

Deci, cum iubesti o patrie? Cam cat timp? Daca o iubesti si ii juri credinta, poti divorta daca n-o mai iubesti? Cum o imbratisezi? Cum iti deschizi sufletul intr-atat de mult incat lacrimile de fericire sa-ti umbreasca ochii si sa poarte in ele stropi de durere pentru neimplinirea ta? Deci, cum poti iubi o patrie? Iubindu-i oamenii? Nici vorba! Valorile? Hmmm…discutabil, mai ales ca predecesorii pot gresi, iar stigmatul ramane, ce e bine azi, nu mai e politic corect maine etc.

Pentru numele lui Dumnezeu, cum imi pot iubi patria? Nu-mi spuneti in cuvinte goale ca dati doi lei pe “Romania, te iubesc”, fie ca aceste cuvinte sunt rostite pe un post national, la o tribuna de un betiv sau de mai stiu eu ce imbecil cu doua clase mai mult ca trenul, care l-a descoperit pe Kogalniceanu intr-un rebus pe puntea unui vapor sau la Cenalul Flacara. Trebuie sa recunoasteti ca nimeni nu are voie sa spuna “te iubesc” patriei sale atat timp cat traieste. Mori, mai intai!

Poate nu ati inteles intrebarea: CUM imi pot iubi patria? Nu, DE CE imi iubesc patria? Intre mod si motiv trebuie sa-mi intelegeti dilema. Este una care izvoraste din cale si nu una care se reazema pe nuri. Este CALEA cea care ne face sa traim in iubire o viata intreaga. Nu sanii sau coapsele iubitei. Este ea, nu ceea ce poseda ea. Este mai mult suflet decat carne, mai mult zambet decat geamat voluptos, este mai mult divinitate decat orice altceva. Pentru ca daca nu este asa, nu este iubire. Atunci care este sufletul patriei mele? Unde ar fi stropul de divinitate pe care-l iubesc in patria mea? Unde este chintesenta neamului meu care a nascut patria mea pe care eu, urmasul batranilor mei, ar trebui sa o iubesc?

Zambesc amar pentru ca intrevad raspunsul. Singurul lucru pe care mi l-au lasat bunicii mei, acei indragostiti din parc, este LEGEA! Legea pamantului meu. Acele cuvinte care astazi imi dau voie sa vorbesc liber, sa-mi apar casa, copilul, bunurile, acele cuvinte cuprinse in sufletele parintelui meu si ale iubitei lui in care nu exista necinste, umilire, crima sau viol asupra patriei. In esenta, patria mea este acolo unde legea celor care au facut aceasta tara se aplica. Iar Justitia ar trebui sa ne fie iubita. Sunt ganduri mari, dar tocmai pentru ca sunt mari trebuie urmarite precum iubirile mari si numai celor alesi li se implineste un maret destin. Cand nu-ti mai imbratisezi iubirea cu intreaga ta fiinta, cand o amanta focoasa iti goleste boasele lasandu-te secat, cu un zambet de cretin pe fata si cu muschii flescaiti de o incordare inutila, iubirea pleaca. Iar tu ramai in urma ei spunandu-ti: “Romania? O tara de curve, de lasi si mincinosi” Uiti, insa, ca acea curva de care vorbesti este patria ta si din nefericire, TU esti prima curva din ea! Mama si ce te mai iubesti, nu-i asa?

Cum iti iubesti patria? Cum? Nu de ce!

Share