POIANA OMULUI

Calan – Bosorod – Poiana Omului – Fezer

Exista un traseu pe care l-am parcurs in premiera cu tovarasii de aventura, eu cu Nissanul … ei cu motoarele. Grava greseala din partea-mi sa am aventurez cu 2,5 tone de metal prin mlastini. Zona este superba si se povesteste ca aici si-ar fi pus Decebal capat zilelor. Exista si un monument al unui prieten de-al lor, decedat prematur, in fata caruia ne oprim mereu inainte de explorarea zonelor pentru a-i da binete. La numai 300 de metri de piatra comemorativa se afla un refugiu, mai precis o stana mica unde aveti ciaun, chibrite uscate si trei paturi din lemn, dintre care numai unul este in pozitie orizontala…celelalte doua fiind cumva in unghi de 40 de grade .

Ca sa ajungeti in Poiana Omului trebuie sa aveti drept punct de pornire Calanul. Un oras mort, dar cu aventurieri de prima mana. De acolo luati calea Bosorodului, un sat aninat pe o coama de deal care are o scoala mica cu banci sapate in trunchiuri de lemn. Ursici, un sat vecin, a fost destinatia mai multor convoaie de ajutoare mai ales in perioada iernii. Din Bosorod … urmati drumul principal. Cand padurea va va acoperi…iar soarele in plina amiaza va fi complet ascuns vederii …atunci ati nimerit calea sprea Poiana Omului sau Poiana lui Decebal.

Am plecat de la monument, spre vest si am inceput sa coboram spre pestera Cioclovina. Drumul este relativ bun si se poate parcurge si cu un SUV. Din locul in care apa intra in stanca, am virat catre satul Fezer. Nu-l cautati pe harta. Nu exista. Este un sat cu 10 case, uitat de lume. Din acel moment am trecut masina pe « greu ». Stancile si drumul ingust reprezinta provocari dificile. Motoarele trec lejer, dar huiduma se inclina periculos. Pentru ca riscam sa ma rastorn sau sa intru in vreun ungher din care nu mai puteam iesi, motociclistii scanau zona si ma ghidau in afara mlastinilor si a ungherelor dintre stanci. Bineinteles ca la un moment dat au uitat de mine. Se poate observa clar ce s-a intamplat … am intrat in noroi pana la praguri.

Drumul ocol pana la punctul terminus, adica Poiana Omului, trece de acolo numai prin zone mlastinoase. Exista un mare pericol de rasturnare, dar tocmai asta e farmecul.

Promit sa fotografiez acest drum si iarna. Am riscat o data pe acolo…si am ramas 5 ore in zapada pana la brau.

A doua la “greu”, fara sa blocati diferentialul, este viteza comoda de mers.

Tot ei au muncit sa ma scoata, timp de 30 de minute, gratie cabestanului si a unui par pe care l-am smuls dintr-un gard. Asta pentru ca nu era nimic acolo de care sa ma tractez.

Urmatoarea ora a fost de cosmar. Nu sfatuiesc pe nimeni sa se duca acolo cu o masina cu 5 usi. Indiferent cat de bine este echipata. Pe tot acest traseu exista circa 8 santuri « antitanc », adica scurte si adanci. Chiar daca mahula mea e scurta, tot am dat cu bara spate de pamant de fiecare data. Pantele sunt la 40 de grade, cu o diferenta de nivel de la coborare la urcare de circa 2 metri. Planul orizontal, dintre coame, nu depaseste 1,5 metri. Asa ca…

Veti merge pe marginea unui parau incredibil de rece si clar. Aveti un drum in partea stanga…imediat dupa prima stana a satului Fezer (de unde am ramas eu impotmolit circa 500m pe stanga). In foto se vede si stana, unde in caz de necesitate gasiti adapost. ATENTIE : oamenii din Fezer nu sunt obisnuiti cu aventurierii. Puteti avea necazuri daca nu zambiti mult .

Revin la drumul de pe partea stanga : pe acolo nu se poate urca decat cu motorul sau in cabestan. Daca aveti doua baterii … puteti incerca!

Share