Curajul de a rămane până la capăt

Curajul de a rămane până la capăt

După îndelungi nopţi pline de nesomn, am ajuns să preţuiesc simplitatea unui suflet în dauna oricărei complexităţi reflectate în existenţă de propria conştiinţă individuală. Este ceea ce ne dorim în ascuns, acolo, în zilele de ceaţă şi toamnă ale vieţii noastre.

Pe când trăia al meu bătrân, l-am întrebat cum se poate identifica un om curajos. Mi-a răspuns că, în general, îl vezi după ochi, dar dacă nu ai această capacitate, trebuie să aştepţi cuminte lângă el până va fi pus într-o situaţie-limită. Abia atunci, când toate barierele comportamentale sunt inutile, când nu mai contează nici ce pierzi, nici ce câştigi, când fărâma de umanitate stă agăţată cu două degete umede de un colţ de stâncă deasupra abisului, abia atunci vei şti dimensiunea curajului omului de lângă tine.

Sufletele simple au însă un avantaj în faţa celor pline de cotloane, atuuri pe care sunt convins că le apreciaţi fără a fi obligat să le enumăr aici.

Tragedia apare atunci când în timpul cât stai lângă acea persoană ajungi să o îndrăgeşti, să te apropii de ea, să îţi doreşti în fiecare clipă să fie atât de bună, încât să nu te dezamăgească niciodată. Pentru că nu poţi dezamăgi decât o singură dată. Aşa mi-a spus un prieten, citându-l pe Nicolae Iorga. Ce te faci însă atunci când o comite? Când, fiind agăţat de stâncă, îţi dă drumul zâmbind ruşinat de limita capacităţilor sale de sacrificiu?

Atunci alegi! Alegi cu inima, cu sufletul, cu mintea, alegi cu istoria relaţiei vie în memorie. Îl ierţi sau nu! Îi mai dai o şansă sau nu! Micşorezi muntele de pe care ai căzut pentru a putea merge mai departe? Cumplit este momentul când realizezi că acela care te-a dezamăgit este singurul care avea încrederea ta. Şi îţi este teamă de singurătatea ideilor tale, a deciziilor, a motivelor care te animă pentru viaţă. Renunţi şi apoi revii. Îndoit de sufletul diamantin pe care îl visai, dezamăgit de igrasia sufletească pe care tocmai ai descoperit-o.

Tot în acele nopţi am descoperit soluţia: rămâi şi aştepţi. Chiar dacă la orizont nu mai ai pe cine să alegi. Va apărea! Deci nu vă temeţi, pentru că toate cele bune se întâmplă numai acelora care ştiu să aştepte.

Share