CUPA ORR- povestea…

CUPA ORR- povestea…

CUPA ORR – POVESTEA

 

Prima zi! O ploaie mocaneasca….am tras la sorti …in fine, zeii s-au cacat in soarta noastra si am iesit penultimul echipaj la start!
Pana am plecat noi, chiar si gazele alunecau pe noroi, greierii se puneau pe-o parte cu antenele in mocirla, iar mierlele de munte se pitisera

Am ajuns la pozitia 3 spre 4 din RB, unde situatia era cacacioasa, si ploua si mai tare. De aceea, din lipsa de activitate, timp de 3-4 ore, am baut si comentat de pe margine. Rezultatul? In afara de primele 4-5 masini care trecusera inainte, toti eram beti si inghetati inca de la prima ravena din traseu!

In acest moment intervine “narator man” care povesteste:
Si cum stateau ei ( concurentii la start), prin statie se auzea urmatorul dialog:
El – “Unde se duce Alfonso? Ca e la dreapta prin ravena, nu la stanga pe urcare?”
El2 – “Treaba lui. Poate are altfel roadbook-ul”
El – “Are pe (….) mea, a deschis invers roadbookul”
Urmeaza 20 de minute de suspans, in care organizatorii alearga dupa Alfonso pt a-l determina sa incerce sa mearga dupa RB la dreapta, si nu dupa cai verzi pe dealuri, la stanga. Se suspenda startul….ploaia se inteteste…Alfonso da cu spatele si o apuca pe drumul cel bun. Dupa 10 minute, timp in care au mai luat startul vreo doua echipe, se aude in statie:
El – “Alfonso a blocat prima ravena. Vedeti pe unde ocoliti”
El2 – “Ba care (….) mea i-ai aratat traseul corect lu’ Alfonso????
Dupa 5 minute de tacere:
Asfaltango – “mi s-a ars….”
El2 – “Ce (….) mea i s-a ars si lu’ asta?
Asfalttango: “Nu mai am troliu! Abandonez!”
El – “Asa, si?”
Dupa vreo 40 de minute, am luat si noi startul. Dupa inca unul ne-am oprit! Pe o parte a traseului, cocotat pe-o stanca, statea Alfonso, iar pe cealalta, Asfaltango. Amandoi debusolati de rautatea vremii si a fiarelor de sub popoul lor. Restul….aliniati la intrarea in ravena “urcatoare”, comentau cum copilotii se balaceau in noroi, tragand disperati de trolii…cum soferii puneau masinile pe-o parte, cum noroiul te facea sa te intrebi: “Ce kil pe varza caut eu aici”?
In acest moment,
ATENTIE…de dupa coama dealului, din varful calului, vine oblic la vale pe o coborare tare (aici, suspans si tobe)…..

(continuare de la suspans si tobe)
……
Worldscape!!!! Da, da, daaaa leidiz si domnilor, chiar el…zeul Jeepurilor…Worldscape! Venea de niciunde si, dupa o scurta defilare prin fata noastra, a plecat catre nicaieri, in afara RB-ului, cu blocantele puse si coama in vant, s-a dus in kil pe varza, pe undeva prin stanga intr-o rapa, si apoi a urcat un deal catre “START”, si dus a fost!
L-am regasit cateva ore mai tarziu (a se citi vreo 8 ore), intr-o pozitie “lotus incrucisat cu highlift bengos” fara o roata, si cu o incrancenare de samurai violat in poponet. Iata- l:


Photobucket
Dar sa revin un pic la prima ravena “urcatoare”, acolo unde am depozitat in ficat vreun kil de tuica, alaturi de bunul meu prieten @Cristi1 si de o domnisoara de la organizare, care tragea la masea mai ceva ca primii 3 haiduci ai “haiducilor lu’ 7 cai”. Alfonso si-a pus lanturile pe spate pentru a ne arata ca poate urca si el. A urcat pana la urma, dupa care a dat-o de trei copaci, pt ca deh…avea lanturi, dupa care a abandonat!
Noi am continuat drumul si ne-am intalnit cu Dan Carp si Cornel, alaturi de care am purces mai abitir la dezvelit tarana de pe suprafata bengoasa a dealurilor. Si am mers noi ce am mers … zi de toamna pana-n seara, fiecare pe unde a avut loc

Pana am dat de un concurent, asezat frumos pe o parte cu nevasta
Photobucket

Dupa ce a revenit pe toate cele patru roti si s-a indreptat spre exit, noi ne-am continuat traseul, voiosi pana am dat de ….”zeul jeep-urilor”, care era in pozitia de tsukahara intins cu o roata spate lipsa, din cauza de dejantare! (e foarte greu sa dejantezi pe spate, nu? ei bine…Worldscape poate orice, din orice pozitie)
P.S. Worldscape, daca si tu ma certi pt firul povestii, ma cac in ea de naratiune si spun adevarul
Cornel i-a reparat roata lui Worldscape, Worldscape a filmat totul, laudandu-l pe Cornel pentru cat de abil toarna benzina in roata si gratia cu care ii da foc. Apoi…am continuat traseul, noi si Dan Karp si Cornel, in timp ce Worldscape a disparut din nou (ba, asta are lampa lui Aladin sau ceva, ca prea se dematerializeaza instantaneu dupa ce a scapat din cacat)

Am uitat sa va spun ca….aproape imediat dupa prima troliere, pilotul meu a binevoit sa-mi sparga geamul si sa rupa usa, motiv pentru care, din acel moment, am intrat si am iesit doar pe unde ar fi trebuit sa fie geamul, usa ramanand inkisa definitiv si fara dorinta de a se deschide. De iesit mai mergea, dar cand intram, era nenorocire! Dupa vreo 20 de intrari-iesiri pe geam, precum Rumburak, eram praf: ma durea spatele, aveam noroi si-n gura, ma dureau bratele si palmele de la troliu si de la miscarile de du-te-vino (baaaa, nu e ceea ce credeti voi) prin habitaclu pana cand ma repozitionam pe scaun …
In fine….iar am mers si am mers si am balaurit si iar am mers pan am dat de…..
Pe care l-am repozitionat pana s-a lasat seara

Dupa ce ne-am asigurat ca Andrei si copilotul sunt ok si masina merge, am purces in noapte mai departe ….dar invers! Asta pt ca nu mai batea roadbookul cu terratripul! Motivul? Noroaie mari, dat din roti excesiv, trolieri si pante in care relatia teren-masina era orice altceva decat ceea ce ar fi trebuit sa fie in corelatie cu metri, terratrip sau roadbook. Ne pierduseram undeva intre pozitiile 82-102, acolo unde un drum “slab vizibil” devenise autostrada Simex. Cum nu ne batea terratripul, ne-am intors la ultimul punct cunoscut, unde am dat peste organizatori, care se troliau si ei la greu. A urmat dialogul:
Organizator: “Ce faceti?”
Eu-copilot: “Salut! Suntem pe invers, nu?” (nu era referire la nimic sexual, doar ca ne intalnisem bot in bot si insemna ca unul dintre noi era pe invers in traseu, iar ei erau organizatorii, asa ca am presupus ca noi stam cu fata unde ar fi trebuit sa avem portbagajul )
Organizator: “Cam da!”
Eu-copilot: “Este o jmekerie in roadbook…nu bat distantele…stii….
Organizator: “Daca iti spun, te descalific!”
Eu-copilot: “Lasa! Tine-ma-n suspans! Nu-mi spune!”
Adi-pilot: “Noi mergem mai departe” (Era deja bezna!!! )
Organizator: “Eu nu va sfatuiesc! Nu o sa va mai bata nimic din roadbook, nu veti putea gasi drumul, decat la fotografie”.
Adi-pilot, zis Adi nebunu: “Adica cum? Ne descalificati? NU! Noi continuam!”
Eu-copilot, cu o voce blajina (asa se vorbeste cu nebunii): Adi, stai ma, sa vedem ce zice omul. Oricum nu bat distantele, macar sa ne zica ce si cum se face in asemenea situatii”
Adi-pilot, zis Adi nebunu circumspect: “Ne descalificati daca ne scoateti acum din teren?”
Organizator: Nu! Incepeti maine din pozitia potrivit Cp-urilor luate”
Adi-pilot: “Ok!”
Prima zi s-a incheiat cu o petrecere pe cinste!
Singurul care a terminat traseul din prima zi a fost Marius Lupu!

Sa continuu epopeea noastra la ORR. Ne-am trezit a doua zi, unii cu capul mare (SESEEEEE, ce mama naibiului dracului ai pus in tuica aia de la taica’tu? TNT?)
Pilotul meu a coborat din camera, a comandat micul dejun si…

Photobucket

Si apoi am pornit la trial! Aici nu am poze, ci doar filme pe care le voi posta imediat ce youtubul isi face datoria!
Dupa trial am plecat in traseu, la 10 minute de @Worldscape si la 5 minute de @ Feri, mai precis a IV-a masina in concurs!
La un moment dat, pilotul meu, Adi01, zis Adi radiator (vedeti voi imediat de ce), zis Adi infarct (te apuca somnul cu el in masina ), zis Adi nebunu, (d’aia), se hotaraste, micul de el, sa-si apuce soarta in maini si sa-mi smulga roadbookul din mana,  sa piloteze cu o singura mana si un ochi, iar cu cealalta si cu halalalt ochi sa navigheze. Rezultatul: am ajuns in culmea biiiip, de pe creasta biiip (bipul asta este opusul bipului de mai devreme si e bip-ul “femeiesc”). Cam pe atunci ne-au ajuns din urma Naui, Sese, Dream car si Dan Karp! Adica p’aici s-a intamplat treaba, cred c-a fost din cauza lui Levo si a lui Unimog, care si-au lasat masina aiurea, iar Adi a interpretat ca un “semn divin” ca pe acolo e drumul! Era un semn, dar nu divin! Era de cacat si avusese loc din cauza de invers in traseu!

Am purces asa la drum….pana la prima ravena, unde, din nou, ne-am separat. Din cauza de troliu! Unii il foloseau, altii nu!
Si am ajuns intr-o vale dintr-un deal, unde-n culme, pe cadere, o “speciala” ne astepta. Fritz si Naui au purces in speciala cu un G dotat cu lanturi. La primul colt, au scapat de un ochelar in valoare de 100 euroi, recuperat de dl.Museteanu care ii stia valoarea, apoi au luat in bullbar f’o juma’ de mal, dupa care…..Foaie verde 3 blocanti, G cu lanturi ingropati! (e licenta poetica)

In timp ce eu, copilotul Rumburak, cel care, cu o zi in urma, intram si ieseam pe geam (din cauza de usa intepenita) mai ceva decat o vrabiuta, urmaream cu interes cum isi stramba masinile participantii, pilotul meu, zis Adi radiator, zis Adi infarct, a.k.a Adi nebunu……ce putea el sa faca?
Photobucket

Cum nu mai am poze, din cauza pilotului care a considerat necesar sa-mi arate ca e capabil sa conduca mai bine decat ii iese in vise, doar am sa va povestesc cum am parcurs “speciala” si traseul, pana la urmatoarea ocazie, cand am putut sa scot din buzunar telefonul posesor de camera foto si sa-mi ilustrez spusele. Pana atunci….iata povestea:
Dupa ce l-am fotografiat dormind la volan cu botu’n speciala (pt necunoscatori: speciala este o portiune de traseu care se cronometreaza si puncteaza separat pt departajarea concurentilor si nicidecum nu este ceva la care va gandeati voi ca ar putea sta cu botu’ Adi nebunu, zis Adi radiator, zis Adi infarct, da? ), continuu firul povestii acum….Se scoala al meu pilot si cu ochii cracanati de oboseala, se avanta in ravena cu 3.500 de ture! Mi-am facut cruce cu limba-n gura, dupa ce l-am intrebat daca nu vrea sa-l ghidez in ravena. La raspunsul lui: “Da-o-n biiiiip de ravena ca trec prin ea ca prin branza”, mi-am legat si centura mea si centura lui tot pe mine, m-am ancorat cu doua maini de trei manere si….BRUSC in tampla stanga, prin geamul spart cu o zi inainte, imi apare un colt de stanca! Apoi…constat ca eram pe-o parte, cu Adi infarct totusi la volan, in span maxim si in urletele lui Nike: “Baaaa, da-i stanga”! De unde era sa stie saracul Nike ca Adi radiator, acelasi Adi de care va vorbeam inainte, nu stia in acele momente care e stanga si care e dreapta si ca, oricum, nu conta decat spanul!!!!
In fine, in aproximativ 1 minut cred am iesit din speciala fara sa punem troliul, fara ajutor, fara demage mare (usa mea nu se pune, ca era rupta cu o zi inainte, iar usa pilotului ..nu se pune nici ea ca ….nu se pune si gata!A…tot la capitolul “nu se pune” mai sunt: prag smuls din sasiu, aripi fata si….fara de stiinta noastra, inca un mic amanunt care abia peste un kilometru ne va fi supus la cel mai greu examen din acest fantastic concurs! )

Dupa ce am iesit din speciala ne-am indreptat fulgerator, eu si Adi infarct, zis Adi visatoru, spre urmatorul punct de pe roadbook pe care, l-am……RATAT!!!!
In schimb am ajuns pe traseul de extrem! La o urcare…..de te lua capul! Asta e urcarea (Cablul este pozitionat cam la 2 meri de sol, sper sa ilustreze cat mai real pe unde kil pe varza am luat-o noi)
Adi imi zice: Ba, ce biiiiiiip traseu de Open e asta?
Eu ii raspund calm: Roaga-te sa-ti tina troliu si cablul! Ca daca nu, nici cacat de analize sa te identifice nu mai ramane din tine
Raspunsul meu l-a linistit!

Dupa ce am urcat “coborarea” de la extrem, am bananait mai departe dupa steaua polara pt ca roadbookul nu mai batea cu nimic. In gandul meu ziceam: “Ba, erau urme de boogere? Erau! Era check point? Era! Suntem in padure? Suntem! Sunt plin de noroi ca crapul de oase? Sunt! E clar, sunt pe traseu! ”
In timp ce imi reveneam cu suflul dupa urcarea in 4 labe cu troliu, sufe, ocheti etc…Adi zice: “Arunca troliul ca-i dau span, ca-mi bag Biiiiiiip, ca nu mai pot” Nu am inteles ce nu putea, dar obisnuit ca dupa “imi bag” urmeaza maximum 10 secunde dupa care Mitsu urca la 5.000 de ture, iar Adi dispare din peisaj, m-am grabit sa ma execut. Si…dus a fost! Am urcat inca o ravena pe picioare, ca deh…il ardea pe Adi talpa si eu ma miscam mai greu dupa o zi in pielea lui Rumburak prin geamul lateral, si am inceput sa ne rerereorientam pana am auzit…..da,da,daaaaa motoare turate! Cine credeti ca era? Micul Nissan 4,2 al domnului Raul, zis @Judge aici pe forum, incotopenit intr-o ravena plina de noroi de-a latul! Se trolieaza el, ne troliem si noi, nu inainte ca Adi sa mai aranjeze un pic usa de la sofer ca deh…nu era destul de dreapta in viziunea lui si……dupa vreo 10 metri il aud glasuind:
“Ba, in biiiip, am spart radiatorul!!!

Mda…dupa un scurt photosesion in care ne-am pozat cu latura aia de radiator, eu zic: “Ba, ce facem? Abandonam?”
Adi: “Nu abandonam, ma! Il fac! Il dau jos, il lipesc cu Poxipol si mergem mai departe! Nu abandonez decat daca nu mai ramane nimic din masina”
Eu: “Si lumea zice ca eu sunt nebun!”
Prin urmare, ne-am pus pe spate si am trecut la suruburi. L-a reparat Adi in circa o ora si 20 de minute! Baiatu’ asta promite! In sensul ca ar fi normal, daca nu ar fi anormal! A…am uitat sa va spun: Timp de o ora si 20 de minute a injurat fiecare surub, fiecare piulita, fiecare saiba, fiecare bucata de fier din masina aia, de la esapament la troliu, de la cracile de sub masina pana la noroi, de la apa la cer si, ce este cel mai grav, ca nu avea decat un singur soi de injuratura:
“Baga-mi-as biiiiip in el/ea de saiba/surub/gaura/radiator/etc” Plictisitor, frate! Pai daca ma apucam eu sa injur……era discoteca printre lighioanele din padure! Animal RAP mi s-ar fi spus!
In fine, am terminat intr-un tarziu si ne-am pus pe drum! Dupa 5 minute de balaureala ca sa realizam pe unde ne aflam, am gasit niste urme! Credeam ca am scapat! WRONG! VERY WRONG!!

Buuun…mergem mai departe pe firul narativ al odiseei mele impreuna cu Adi! Cum care Adi? Adi nebunu, zis Adi radiator, Adi infarct, zis in multe feluri….asa…
S-a lasat noaptea…noi dupa urmele de Simex buhuhu prin padure….dupa o vreme am realizat ca urmele de Simex o luau in cerc, asa ca ne-am repozitionat dupa Ursa mare si am studiat roadbookul. Rezultatul: kil pe varza!Ii zic lui Adi: “Ba, da-i gaz ca trebuie sa dam de ceva pe stanga care seamana cu o cabana, adapatoare, tarc, faneata sau ce gatu ma-sii e desenat aici” si ii arat RB-ul! Adi zice: “Seamana a WC public!”, apoi pleaca cu Mitsu in 4.000 de ture de-mi rupe gatul! Gandurile-mi ramasesera in spate, de aceea, la prima incrucisare de drumuri, am ezitat o leaca sa recunosc locul, pana m-au ajuns gandurile (care, bineinteles mergeau muuult mai incet decat Adi nebunu prin padure) Apoi….cand sa zic ca stiu unde ma aflu….aud in statie:
– “Aici baza1, echipajul 5 ne receptionezi?” (Noi eram echipajul 5)
Eu: “Baza 1, aici 5, receptie”
Baza: “Ce s-a intamplat? Unde va aflati?”
Eu ma uit la Adi si cu o voce calma ii spun: “Daca le zic ca ne aflam in pi..da ne cred?”
Ma uit pe RB si transmit: “Baza 1 ne aflam la pozitia 138″
Tacere….Noapte…Adi statea pe loc, pt ca altfel nu puteam gandi. V-am zis ca se deplaseaza mai repede decat gandurile mele, nu? Aveam nevoie de liniste si stabilitate ca sa articulez coerent datele, pe care bineinteles nu le stiam, catre organizatori!
Baza: “Echipajul 5, esti sigur ca te afli unde spui?”
Eu catre Baza: “Bineinteles!” si apoi catre Adi: Da-i gaz sa gasim pozitia asta ca altfel ne scot astia din traseu pe motiv ca suntem imbecili si s-a facut noa….!”
Nu apuc sa termin “noa…pte” ca Adi deja era la 50km/h, lasandu-mi in spate gandurile si dorinta de a articula cuvintele!
Mi le-am recapatat vreo 4 minute mai tarziu, cand am dat de adapatoarea/tarc/faneata sau ce mama naibiului era chestia aia desenata in RB, cand aud in statie:
Baza: “Echipajul 5 comunicati urgent pozitia GPS si pozitia de roadbook”
Cum in momentul ala nu-mi revenise toata memoria de pe drum, rasfoiesc un pic roadbookul si zic: “Baza, suntem la pozitia 128!”
Baza: “Nu sunteti acolo!”
Adi catre mine: “Ba, de unde biiiiip stiu astia unde suntem? Suntem unde vrea muschiul nostru!”
Eu catre Adi: “Taci ma, da-mi coordonatele GPS ca mai trag un pic de timp! Tu arde-o mai departe ca sa pozi…..”
Si din nou mi-au ramas gandurile in urma si zburam prin padure cu pletele in vant, prin ravene noroioase cu sfincterul in colaps emotional si cu casca balabanindu-se intre terratrip si stalpul masinii….

Intr-un final, timp in care organizatorii ne verificau pozitiile, am reusit sa verific 4 pozitii in roadbook si sa certific cu precizie pozitia noastra. Imediat ne-au ajuns undele radio, cam la 0,00005 secunde dupa ce propriile mele ganduri au reusit sa mi se adune in minte!
Baza: “Echipajul 5, receptie!”
Eu: “Baza, sunt echipajul 5″
Baza (cu o voce grava care trada dorinta de a ne scoate, ca si seara trecuta din traseu): “Pozitia exacta de pe roadbook!!!!”
Eu: (cu o voce diafana, imperturbabila): “Pozitia 108!”
Baza: ” Pai ai spus 138″
Eu: “N-auzi tu bine! Am zis fix 108!”
Baza: “Bine, 5! Da-i mai departe! Esti singurul echipaj de la Open ramas in cursa, continua pana la oficialii de la poziti…..”
In acest punct al conversatiei, Adi a calcat acceleratia! Au ramas in urma noastra undele radio, gandurile mele…..totul…Eram doar noi si natura!

Cand am oprit langa oficialii de pa “poziti….”, Adi nici macar nu i-a lasat pe oameni sa deschida gura de teama sa nu ne scoata din nou din traseu!
Adi, cu spume la gura, catre oficialii intepeniti de frig: “De ce ne-ati oprit? Iar ne scoateti din traseu???? Noi terminam! N-avem nevoie de nimic! Nu vrem nimic! Lasati-ne sa terminam! Nu avem nevoie de nimicccccc!”
Cei doi, luati prin surprindere de debitul verbal si vehementa lui Adi, aproape si-au cerut scuze spunand:
“Voiam sa va intreb daca nu aveti putina tuica! Atat! Nu va scoatem din concurs”
Adi, cu mai putine spume la gura, catre oficiali: “N-avem!”
Ionut: “Aveti grija mai departe ca sunt alunecari laterale periculoa……..”
Deja vu….vorbele lui Ionut, gandurile mele, toate, au ramas in urma….Adi al meu gonea pe creste in “drive” cu 60km/h. Drifturile imi zapaceau terratripul, pozitiile se succedau uimitor de repede…pana am dat de …. un pom! Pe stanga! Adica tot pe usa mea! Avea pe el urmele bataliilor cu portiere albastre si rosii, probabil de la cei de dinaintea nostra….pana sa termin de gandit, iar am ramas gol in creier cu Adi la blana pe acceleratie.
Un gand mi s-a strecurat timid printre neuroni, mai jos spre pubis: Fac pipi! N-a apucat sa se tina bine (gandul, nu pipi sau eu)
si a zburat prin usa fara geam! Eu m-am pisat la hotel, 4 ore mai tarziu, dar ce conteaza!
P.S. Ba nene, nu s-a inventat nimic gen OME la ganduri? Sa pot sa flexez si eu corespunzator cand baga Adi piciorul in gaz ca, daca in “speciala” si “trial” mi le amesteca, pe drum chiar le pierd!!!

Sa continuu academic: deci mergeam! Bine, e un fel de a spune “mergeam”, este un substitut care doreste sa reliefeze faptul ca ne deplasam intr-o directie precisa, deoarece daca vreau sa aleg un cuvant mai aproape de adevar, mai analitic as reformula: “deci ne teleportam”! Dar precis oficialii de la ORR vor zice ca am folosit tehnici dolosive de parcurgere a traseului! DECI MERGEAM
Adi injura fiecare fir de iarba, fiecare poteca sau drum slab vizibil, injura de Marlyn Monroe, de Ciciolina, de Base, avea spume la gura direct proportionale cu greutatea piciorului drept de pe acceleratie, iar eu…calm, nemuritor si rece….ma uitam in roadbook si spuneam cu voce monotona, aproape soptit:
“Igrec dreapta in 150 metri si mergi in biiiip mai incet ca daca dejantezi, teu in stanga in 06, imi bag.. oblic dreapta lasa un drum lateral stanga, tot ce pot sa-mi bag si..y-grec stanga in 0200, biiiip si nu fac pana aici in mlastini…T-eu stanga da-i gaz ca e inclinat…..”
BRUSC DOUA FARURI in 300 de metri usor dreapta!
Eu catre Adi: “Oficialii, hai la ei”
Adi: “Eu merg dupa RB! Imi bag biiiiip, nu merg nicaieri!”
Eu: “Ba, tu esti prost? Sunt OFICIALI, in kilu meu, hai la ei!”
Adi: “Bate cu roadbookul?”
Eu: “NU!”
Adi: “Atunci nu mergem!”
Eu, calm si relaxat asa cum ma stiti toti: @#$^$&(^$(^(@%^%!!….deci mergeam mai departe!
Pana la urma, dupa ce i-am luat pedala de acceleratie in … Adi a hotarat sa revenim la oficiali. Navara si dl Museteanu ne asteptau sa ne informeze ca era o abatere de la roadbook de 300 metri si ca acela era punctul din care urma sa luam azimutul! Nu va spun ce gaz i-a dat Adi dupa ce Navara a apucat sa rosteasca vreo 5 cuvinte, pt ca gandurile acelea au ramas in urma, din cauza deplasarii in teren a Mitsubisului controlat de Adi nebunu! Deci….din nou mergeam….

Deci mergeam! Eram fericit dintr-un singur motiv: puteam sa ies pe usa sa trag de troliu! Nu pe geam ca in ziua precedenta! Uite asa, in viata te multumesti cu lucruri simple, cum ar fi … o usa functionala!!!!!
Am ajuns la o stana….doi ochi din intuneric ne fixau:
Adi: “Ba, lupul!
Eu: Lupulpula! Esti kior in biiipul meu! Sunt caini!!”
Mama ce caini erau! Mai bine dadeam de lupi…Erau vreo 10! De doua ori cat lupii! Cred ca se hraneau cu lupi! In roadbook aparea ca lasam stana pe stanga si continuam pana la o poarta! Am mers….in fine…un fel de a spune “mers” cu cainii aia in portiera mea! N-aveam geam! Balele lor erau pe chederele de la usa…imi zambeau cu toti dintii…..Eu….timid…ma uitam la ei…pana cand….
FRANA!!! Poarta inchisa!!!! Contactez baza:
Eu: “Baza, aici 5, receptie!”
Baza: “Spune 5″
Eu: “Am o poarta inchisa la o stana si …..sa moara mama de ma dau jos s-o deschid”
Baza: “N-ai nicio poarta!!!”
In acest moment, Adi a bagat in viteza! M-au luat caldurile!
Adi catre mine: “io-mi bag biiip in ea de poarta, o dau jos!”
Eu: “Ba nebunule, stai ma ca poate e vreo solutie”
Adi: “Ce solutie ma? Te dai tu jos cu dinozaurii astia? Pai nu vezi ca oficialii zic ca nici nu avem poarta aici! Stai ca daca nu avem poarta, inseamna ca ce daram eu este ca si cum nu as fi daramat ceva, nu?”
La o asemenea logica m-a parasit serenitatea! Mi-am bagat si mi-am scos timp de 3 secunde pana cand aud in statie:
Baza: “Echipajul 5 esti in afara traseului! Nu ai nicio poarta inchisa pe traseu”
Eu: “Baza, nu ma enerva si tu, ca si asa am un nebun pe cap. Am trecut de o stana in stan…….” Timpul s-a suspendat! Gandurile si simturile mele s-au agatat de realitate pt a cotrabalansa greutatea de pe acceleratia masinii. Motorul s-a turat si parca m-am vazut in startrek ingheigi…vedeam poarta tandari cu colti de 1 cm pe capota si blana insangerata…masina s-a pliat pe amortizoarele spate inainte de saltul spre abis….o mama mea…..
“Stai taica, ca o deschid eu acum, ca nu credeam ca mai treceti pe aici, d’aia am inchis-o!
O voce….masina se cabreaza…Adi isi replieaza piciorul din acceleratie….suntem salvati…poarta e salvata….batranul cioban o deschide si apuc sa aud:
“sa mergeti cu bi…… – cuvintele raman suspendate in noapte, alaturi de gandurile mele si acum sunt convins ca si gandurile lui Adi tot acolo raman…in urma masinii pe care o conduce! Pai d’aia merge asa….ca isi lasa gandurile in urma!

Si iar am mers…e sa zic…de azi asa va injur: “Sa dea Domnu’ sa ajungeti copiloti la Adi!” In fine….am parcurs restul traseului cam cu aceeasi viteza cu care jetul de la pipi pe care trebuia sa-l fac in urma cu 4 ore ar fi lovit wc-ul, ajungem intr-un final la FINAL!! (mama ce joc de cuvinte, dar se refera chiar la final, nu la ala de la cimitir, cum s-ar fi putut crede, ci la FINALUL TRASEULUI)
Cu toate cekpointurile luate (inclusiv ala de la extrem)
Ma dau jos din masina, ii imbratisez pe oficiali, bucuros ca am scapat cu viata, predau RB-ul si aud o voce familiara:
“Hai ba, in biiiip mea sa mergem! Hai, hai hai” ….era ADI! Saracu’…..nu stia ca am ajuns la “SOSIRE”….Ii explicam incet ca nu mai avem unde merge, ca totul s-a sfarsit, ca suntem printre cei 4 care au terminat cursa, ca e de bine…. ca …..BAI NENE e greu cu semantica cu el! Asta stie doar un cuvant:BLANA! Adi blana! Ce mai tura vura….pornim spre hotel si cam gata….
Va mai zic eu ce a fost acolo, dar vreau sa ascult mai intai vocea oficiala a ORR-ului, sa nu zica cineva ca am monopolizat topicul!
PS! Ma doare: spatele, capul, urechea stanga, palmele, gambele, vezica si 3/4 dintre neuroni! Am nevoie de o relaxare intr-o statiune balneo-climaterica….una departe de Adi….undeva cu pasarele (am zis pasarele, nu pasarici, da?) undeva fara acceleratie, deci nu mai pot daca aud motor de Mitsu turat! Fac bube! A….si nu mai am voce! Acum…vorbesc in soapta, merg aplecat de spate, nu pot incorda pumnii, cand ma trece pipi am un fior si ma reped la primul copac ca cine stie poate nu mai apuc…daca mai merg cu asta in traseu….inseamna ca io-s ala nebunu’ si nu Adi nebunu!

 

Share